Un supliment alimentar care conține extracte de plante titrate și standardizate și magneziu, potasiu și clorură. Produsul este recomandat în special persoanelor care urmează diete metabolice, de detoxifiere, diuretice și anticelulitice. Magneziul ajută la menținerea echilibrului electrolitic. Clorura contribuie la o digestie sănătoasă prin producerea de acid clorhidric în stomac.
- De-salivare
- Drenare
- Extracte de plante titrate și standardizate
- Cu potasiu, magneziu și clorură
- Supliment alimentar certificat vegan
- Formulă fără gluten
- Nu conține conservanți și nici arome artificiale
ROLUL APEI ÎN CORPUL UMAN
Apa reprezintă între 50-70% din greutatea corpului uman, indiferent de vârstă, sex, condiție fizică sau stare de sănătate. Rinichii sunt principalul organ de menținere a echilibrului hidric, dar tractul intestinal, plămânii și pielea joacă, de asemenea, un rol.
Apa are o gamă largă de roluri fiziologice în corpul uman acționează ca solvent pentru diferite substanțe nutritive, este implicată în reglarea temperaturii corpului prin căldura sa specifică și căldura de vaporizare ridicate, contribuie la funcționarea fizică și mentală normală, menține volumul sângelui, ajută la excreția substanțelor toxice și a deșeurilor din organism și contribuie semnificativ la asigurarea condițiilor de mediu esențiale pentru organismele vii.
CUM SE CALCULEAZĂ NECESARUL INDIVIDUAL DE LICHIDE?
Necesarul de lichide este influențat de o serie de factori, cum ar fi activitatea fizică, vremea, clima, umiditatea, sexul, vârsta, starea de sănătate etc. În orice caz, necesarul individual de lichide ar trebui determinat de la caz la caz.
Nu există un consens oficial privind aportul individual de lichide, însă Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) recomandă 2-2,5 litri de apă pe zi pentru adulți.
CA EXEMPLE DE METODE DE ESTIMARE A HIDRATĂRII:
- determinarea pierderii de apă sau chiar a absorbției de apă din modificările compoziției corporale
- modificările volumului și compoziției sângelui reflectă modificările stării de hidratare
- volumul urinei, culoarea (unele alimente și vitamine o pot afecta), compoziția și frecvența urinării pentru a estima nivelul de hidratare
- compoziția și osmolalitatea salivei este, de asemenea, un indicator al hidratării
Dacă sunteți interesat de alte informații autoritare privind hidratarea, le puteți găsi pe site-ul web al Institutului European de Hidratare (EHI).
Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) recomandă 2-2,5 litri de apă pe zi pentru adulți.
ECHILIBRUL LICHIDELOR, RETENȚIA DE APĂ
Echilibrul apei și al electroliților este supus unei reglementări hormonale și neurologice foarte complexe și complicate. Setea nu este adesea legată de hidratare, dar o creștere a osmolalității plasmei splinei crește retenția de apă prin creșterea concentrației de hormon antidiuretic.
EDEME FACIALE EVIDENTE, CELULITĂ PERSISTENTĂ, BALONARE, DISCONFORT, UMFLAREA MEMBRELOR. ACEST LUCRU SE DATOREAZĂ RETENȚIEI DE APĂ ÎN ORGANISM, CARE POATE FI PERCEPUTĂ CA UN EXCES DE APĂ!
CARE SUNT POSIBILII FACTORI DECLANȘATORI?
Pierderea de lichide din corpul nostru (de ex. sânge, urină) poate duce la hipovolemie, dar concentrația de sodiu a lichidului pierdut poate avea, de asemenea, un efect. Lipsa apei poate determina organismul nostru să o rețină.
- Consumul excesiv de sare de masă (NaCl)
- Dieta dezechilibrată, inadecvată
- Temperaturi ridicate
- Inactivitatea fizică, stilul de viață sedentar
- Unele medicamente (inclusiv contraceptivele)
Retenția de apă premenstruală este un fenomen comun asociat cu ciclul menstrual apare în săptămâna/perioada dinaintea menstruației. Această perioadă este adesea asociată cu balonare și creștere în greutate. Simptomele pot fi exacerbate de obiceiurile alimentare proaste, care pot duce la umflarea sânilor. Multe femei se confruntă cu retenția de apă și creșterea greutății corporale în timpul fazei luteale. Retenția de apă poate fi cauzată de efectele estrogenilor sau de secreția crescută de vasopresină. Este important de remarcat faptul că glicogenul muscular poate fi stocat în cantități mai mari în timpul fazei luteale, chiar și atunci când se urmează o dietă normală, ceea ce poate fi asociat cu o retenție mai mare de apă fiecare gram de glicogen leagă 2-6 g de apă.
DESPRE CELULITĂ PE SCURT
Celulita, care afectează în principal coapsele femeilor, este un complex de apă reținută cu grăsime. Uneori reține atât de multă apă încât devine umflată și dureroasă. În aceste grăsimi sunt depozitate de obicei deșeuri metabolice și toxine, cum ar fi pesticidele, pe care organismul nu le poate elibera cu ușurință. Se crede că acestea sunt apa reținută în celulită
1) sau iritații și umflături cauzate de aceste toxine
2) sau datorită faptului că organismul încearcă să dilueze aceste toxine
AGENȚI FITOTERAPEUTICI PENTRU COMBATEREA EXCESULUI DE APĂ
Plantele diuretice au fost utilizate încă din antichitate pentru o varietate de afecțiuni, deoarece pot fi folosite pentru a obține rezultate rapide și eficiente. Mecanismul exact de acțiune al plantelor diuretice face încă obiectul cercetării științifice până în prezent. Deși există unele grupuri de substanțe active cărora li se atribuie astfel de efecte (de ex. flavonoide, componente ale uleiurilor esențiale, saponine etc.), diureza crescută care apare este rezultatul acțiunii combinate a mai multor substanțe active și nu poate fi atribuită unuia (sau câtorva) compuși. Plantele diuretice conțin unul dintre grupurile de compuși menționate mai sus.
Anterior, se credea că mecanismul de acțiune s-ar putea datora dilatării arterelor renale (crescând astfel excreția de apă), dar observațiile susțin ideea că aceste plante cresc excreția de apă, dar nu și de ioni. Pe de altă parte, diureticele sintetice, produse artificial, afectează, de asemenea, excreția de ioni. În combinație cu diureticele sintetice care pierd potasiu, utilizarea diferitelor plante poate fi benefică, deoarece acestea pot reduce hipokaliemia (potasiu scăzut). Diferitele alimente conțin potasiu și sodiu într-un raport de 2:1, până la 150:1 pentru unele plante, astfel încât acestea pot inhiba dezechilibrul electrolitic al organismului.
MESTEACĂNUL (BETULA PENDULA):
Mesteacănul este una dintre cele mai vechi plante medicinale folosite la noi. Utilizarea terapeutică a frunzelor de mesteacăn datează din medicina populară antică. În cea de-a VIII-a Farmacopee maghiară, frunza de mesteacăn este medicamentul uscat oficial exprimat ca flavonoid (hiperozid) de cel puțin 1,5%.
Datorită conținutului ridicat de flavonoide, frunza comună de mesteacăn este un diuretic și un antiinflamator, precum și un antiseptic al tractului urinar și al rinichilor. De asemenea, este utilizat în tratamentul pietrelor urinare și renale, precum și al edemelor. În plus față de flavonoidele sale (hiperozid, quercitrin, galactosid de miricetin și alte glicozide minore de quercetin, miricetin și kempferol), mesteacănul este, de asemenea, o sursă semnificativă de potasiu.
MALVA ARGINTIE (HIERACIUM PILOSELLA):
Malva doamnei de argint este o plantă utilizată în mod tradițional, foarte bogată în cumarine, taninuri, flavonoide, terpene, acizi organici, acid ascorbic. Are proprietăți diuretice, în special la nivelul membrelor inferioare, și ajută organismul să elimine rapid deșeurile acumulate.
Are un efect diuretic și poate fi folosit ca fitoterapie pentru hipertensiune arterială, obezitate și celulită, precum și ca tratament adjuvant pentru afecțiunile urinare. De exemplu, a fost utilizat timp de decenii în medicina populară poloneză pentru a preveni inflamația vezicii urinare, inflamația rinichilor și formarea pietrelor la rinichi.
CEAI DE JAVA - CEAI DE RINICHI (JAVA TEA, INDIAN KIDNEY TEA, ORTHOSIPHON):
Frunză de ceai cu tulpină lungă, cu o aromă corpolentă, care provine din zonele de mare altitudine ale insulei Java. Frunza uscată (medicament) se caracterizează prin flavonoide (sinencein, eupatorin, scutellarein tetrametil eter, salvigenin, rhamnazin), glicozide flavonolice și cantități semnificative de derivați ai acidului cafeic (acid rosmarinic, tartrat și acetat de 2,3-dicaffeoil). În plus, au fost descrise diterpene (ortosifenoli), sesquiterpene, saponine triperpenice și un conținut ridicat de minerale, acesta din urmă cu o proporție semnificativă (aproximativ 3%) de săruri de potasiu.
Medicina populară din Asia de Sud-Est îl utilizează în principal pentru probleme ale vezicii urinare și rinichilor, retenție de apă și exces de deșeuri. Este o plantă relativ nouă în Europa, iar utilizarea sa se bazează pe utilizarea tradițională. Este recomandat ca terapie de irigare pentru bolile bacteriene și inflamatorii ale sistemului urinar. Atunci când se utilizează, trebuie avut grijă să se mărească aportul de lichide. Farmacopeea maghiară VIII prevede un conținut minim de sinacetină de 0,05 %, care se determină prin cromatografie lichidă folosind un standard de sinacetină.
SUNĂTOARE (SOLIDAGO VIRGAUREA):
Cunoscută în mod obișnuit sub numele de troscot auriu, troscot auriu de câmp, troscot pătat, ale cărei proprietăți diuretice sunt cunoscute încă din 1600 și este o plantă originară din Europa. Se utilizează, de asemenea, ca tratament și prevenire (preventiv) pentru infecțiile tractului urinar inferior, pietrele la rinichi și pietrele de nisip. Aceste efecte sunt susținute de studii clinice care arată efecte antispastice și diuretice, în plus față de experiența dobândită în medicina tradițională.
Contribuie la funcționarea sănătoasă a sistemului urinar și susține buna funcționare a vezicii urinare și a tractului urinar inferior. Poate fi utilizat sub supraveghere medicală în prezența pietrelor la rinichi dovedite, dar trebuie acordată o atenție sporită aportului adecvat de lichide.
RĂDĂCINĂ DE GRÂU TARACK (AGROPYRON REPENS):
Denumiri populare: iarba mormolocului, iarba tarack, tarack. Acesta a fost folosit mult timp în medicina populară pentru constituenții săi diuretici (diureticum). Poate fi utilizat ca supliment pentru cistită, afecțiuni ale vezicii urinare și pietre la rinichi. Este bogat în constituenți (așa-numiții metaboliți secundari) care au o gamă largă de efecte terapeutice și farmacologice. Grâul de tarhon este folosit pentru diuretice și pentru a ameliora durerea și spasmele tractului urinar. De asemenea, este utilizat în scopuri antiinflamatorii și tonice.
Este utilizat pe scară largă la copii pentru tulburări ale tractului urinar (de ex. udarea patului și incontinența), pentru ameliorarea simptomelor afecțiunilor tractului urinar, afecțiunilor prostatei, reumatismului, calculilor renali și infecțiilor tractului urinar (cistită, uretrită, prostatită). Manitolul este prezent în cantități mari în această plantă și este cunoscut ca un diuretic osmotic standard: i.e. este complet absorbită din intestine și cea mai mare parte a acesteia este excretată de rinichi. Faptul că se găsește în tubulii rinichilor înseamnă că trebuie reținută mai multă apă pentru a menține presiunea osmotică. Saponinele și vanilina au, de asemenea, efecte diuretice. Tarhonul a fost folosit pentru spălarea tractului urinar în perioade de infecție datorită proprietăților sale diuretice și antimicrobiene.
COADA CALULUI DE CÂMP (EQUISETUM ARVENSE)
Medicina populară a folosit mult timp această plantă ca diuretic, pentru a trata problemele renale, afecțiunile reumatice și obezitatea
Știați că? Acesta este cunoscut de mult timp pentru utilizarea sa în tratamentul pietrelor la rinichi. Efectul său este de a alcaliniza chimia urinei, ceea ce reduce riscul formării pietrelor la rinichi. Coada calului conține siliciu, care întărește țesutul conjunctiv, părul și unghiile
POTASIU ȘI CLORURI
Principalul cation din spațiul fluidului intercelular. Al treilea cel mai abundent mineral din organism
Sodiul și clorurile sunt, de asemenea, electroliți, iar dacă echilibrul dintre aceste minerale în organism este perturbat, o serie de procese vitale pot fi compromise. Acesta joacă un rol esențial în echilibrul fluidelor și al ionilor și în reducerea hipertensiunii arteriale
MAGNOSIU
Magneziul este unul dintre cele mai importante minerale pentru o bună sănătate. Studiile arată că nu numai că este necesară pentru peste 300 de reacții enzimatice, dar poate juca și un rol în prevenirea sau tratarea multor boli cronice
Reduce tensiunea arterială și, în calitate de cofactor enzimatic în țesuturile moi, ajută la menținerea echilibrului electrolitic al organismului. În absența magneziului, apar dezechilibre electrolitice și niveluri reduse de potasiu intracelular și extracelular, astfel încât este important să se asigure un aport adecvat.
