Antioxidanții sunt compuși care inhibă procesele de oxidare. În timpul oxidării, în organism sunt eliberați radicali liberi, iar oxidarea poate declanșa reacții în lanț care pot deteriora anumite celule. În timpul oxidării, atomii care alcătuiesc un compus (cum ar fi proteinele care alcătuiesc enzimele) pierd electroni, devenind deficitari în electroni. Antioxidanții primari împiedică acest proces prin furnizarea de electroni (cum ar fi vitaminele A, C și E).
Oxidarea și formarea radicalilor liberi în corpul nostru au loc și în timpul metabolismului natural, dar sunt amplificate de stres, muncă fizică, exerciții fizice, toxine, radiații radioactive și UV. Acești radicali liberi pot deteriora, printre altele, ADN-ul nostru, ceea ce poate duce în timp la mutații (modificări), iar mutațiile pot conduce la diverse boli. Totalitatea acestor procese dăunătoare se numește stres oxidativ. Toți radicalii liberi cresc inflamația, astfel încât vitaminele antioxidante au și efecte antiinflamatoare.
Antioxidanții pot îmbunătăți și eficiența proceselor imunitare. Mai multe studii au stabilit o relație negativă între stresul oxidativ și sistemul imunitar, stresul oxidativ afectând sistemul imunitar.
Dintre vitamine, vitaminele A, C și E au efecte antioxidante primare. Când vă gândiți la antioxidanți, probabil că aceste trei vitamine vă vin în minte, deoarece sunt cei mai cercetați antioxidanți naturali, existând numeroase studii care le evidențiază eficiența.
Vitamina D acționează ca antioxidant prin stimularea reparării celulelor deja deteriorate de oxidare, reducând numărul celulelor inflamatorii.